Nu există aproape nimic pe lume care să nu se adreseze raţiunii şi simţirii. Dar când te gândeşti la eleganţă, şi mai ales când o observi - fiindcă ţie imposibil s-o rătăceşti în decor - ea îţi apare ca o manifestare diafană, o firească ieşire din basorelieful sastisit al zilei.
Sora mai mica a rafinamentului, eleganţa se impune ca o scrimă ale cărei fandări sunt perfect măsurate, aş spune chiar îndelung căutate. Despre rafinament avem doar intuiţia unei eleganţe duse la limită, însă trecând dincolo de simplitatea actului, de satisfacerea unei nevoi oarecare, eleganţa străbate neechivoc distanţa dintre artă şi precizie.
Incapabilă să lase la întâmplare detaliul, eleganţa creionează din linii fără cusur frumosul. E vorba de acel frumos imposibil de fixat în realităţile lumii, dar ale cărui valenţe le adulmecăm mereu în alte linii, în alte fapturi sortite privirii. Când îndrăzneşti să-i respiri aerul, descoperi un suflu ce n-are nimic de-a face cu naturile constrânse, fiindcă eleganţa nu e barocă, ba am putea chiar spune că suferă de-o incurabilă simplitate. Ingenioasă şi motivată, eleganţa atacă făţiş distanţa dintre două repere, nu se pierde în detalii filiforme ori în volute inutile. Diafană precum o esenţă uşoară, eleganţa are forţa unei simfonii şi modulaţiile unui refren. Deloc greoaie, schimbă uşor paliere pe care cu greu le-am ataca dacă n-am deveni părtaşi conştienţi la fanteziile ei.
In fond e un detaliu. Dar ce detaliu!?
Sora mai mica a rafinamentului, eleganţa se impune ca o scrimă ale cărei fandări sunt perfect măsurate, aş spune chiar îndelung căutate. Despre rafinament avem doar intuiţia unei eleganţe duse la limită, însă trecând dincolo de simplitatea actului, de satisfacerea unei nevoi oarecare, eleganţa străbate neechivoc distanţa dintre artă şi precizie.
Incapabilă să lase la întâmplare detaliul, eleganţa creionează din linii fără cusur frumosul. E vorba de acel frumos imposibil de fixat în realităţile lumii, dar ale cărui valenţe le adulmecăm mereu în alte linii, în alte fapturi sortite privirii. Când îndrăzneşti să-i respiri aerul, descoperi un suflu ce n-are nimic de-a face cu naturile constrânse, fiindcă eleganţa nu e barocă, ba am putea chiar spune că suferă de-o incurabilă simplitate. Ingenioasă şi motivată, eleganţa atacă făţiş distanţa dintre două repere, nu se pierde în detalii filiforme ori în volute inutile. Diafană precum o esenţă uşoară, eleganţa are forţa unei simfonii şi modulaţiile unui refren. Deloc greoaie, schimbă uşor paliere pe care cu greu le-am ataca dacă n-am deveni părtaşi conştienţi la fanteziile ei.
In fond e un detaliu. Dar ce detaliu!?
foarte..eleganta meditatia ta despre eleganta:)..iti vine perfect..
RăspundețiȘtergereDraga Paul iti multumesc. O sa meditez serios la "subiectele" care te imbraca...Si eu am impresia ca uneori, dincolo de sensul propriu al elegantei, exista un sens figurat. Anumite minti se simt mai confortabil, si asta se vede, in compania anumitor teme. Imbraca mai usor haina argumentului.
RăspundețiȘtergere